Constructie ridicata în anul 1830, ce a apartinut logofatului Costache Sturdza, pe ruinele Curtii Domnesti a lui Voda Lapusneanu.    Aici, în 1830, s-a infiintat Straja Pamânteasca, din 1845 functionând primele scoli militare din Moldova. În 1848, aici s-au adunat tinerii revolutionari moldoveni care au redactat petitia-reclamatie catre tara.    În anul 1882, s-a construit Liceul Militar din Iasi, în care au invatat marele savant H. Coanda, scriitorii Jean Bart, Gh. Braiescu, Emil Garleanu si altii. Primele unitati ale "militiilor pamântene" au fost înfiintate din 1830 în Moldova fiind reprezentate printr-un regiment de infanterie si un escadron de cavalerie, cu doi medici de batalion : doctorul Iacob Czihak si doctorul Petru Lieb.

Iacob Czihak nascut pe 19 august la Aschaffenburg în Bavaria.

La 18 ani, în noiembrie 1818, începe studiile medicale la Universitatea din Heidelberg.

În 1824 obtine titlul de doctor, iar în 1825 i se elibereaza diploma de doctor.

În 1826 obtine prima slujba de stat.

În 1828 la izbucnirea razboiului ruso-turc a fost angajat ca stab - doctor (colonel).

Înfiintarea Spitalului Militar Iasi s-a impus ca o necesitate, întrucât internarea bolnavilor oastei în Spitalul Sf.Spiridon (singurul spital din Iasi la acea vreme) întâmpina greutati din cauza capacitatii reduse de spitalizare a acestuia.

Functionarea Spitalului Militar Iasi era organizata pe baza unui regulament si a unor instructiuni care prevedeau ca spitalul sa aiba o capacitate de 40 paturi si sa fie împartite în doua sectii, a câte 20 paturi fiecare, câte o sectie la fiecare batalion.

În cele din urma în acelasi an (1831) se hotaraste definitiv ca spitalul sa aiba 40 paturi, împartite în doua sectii, dupa proiectul initial al lui Kiseleff, care considera ca ele sunt suficiente pentru cei 1480 de oameni la cât se ridicau atunci efectivele militiei pamântene.

Anii 1830 - 1831 n-au fost dupa cum arata P. Pruteanu, numai anii organizarii cercului stiintific medical (care avea sa devina ulterior Societatea de Medici si Naturisti din Iasi) ci si anii întemeierii serviciului sanitar militar, al înfiintarii primelor spitale militare din Moldova.

Acest spital si-a deschis portile între lunile august - septembrie 1831. Iata documentele care atesta aceasta:

•  proiectul de regulament al spitalului cu 33 paragrafe care este trimis de P. Kiseleff la 16 noiembrie 1830 prin care se stabilesc liniile generale, precum si detaliile organizatorice, administrative si financiare;

•  ordinul generalului Kiseleff ca spitalul sa functioneze la 1 ianuarie 1831 (însa autoritatile moldovenesti nu-si însusisera pâna atunci în totalitate proiectul de regulament inspirat dupa modelul spitalelor militare rusesti si nu stabilisera localul si zestrea necesare);

•  pentru instrumente medicale si medicamente I. Czihak întocmeste o lista în 25 februarie 1831;

•  la 1 martie 1831 Comitetul formarii strajii înainteaza generalului Mircovici proiectul de spital cu modificarile propuse, dupa ce înaintase primele observatii si propuneri la acest regulament înca din 8 decembrie 1830;

•  în aprilie 1831 se stabilise deja ca spitalul sa fie format din 40 paturi, aceasta capacitate fiind suficienta la cea data pentru efectivul de 1480 oameni cât avea militia la acea data;

•  la 1 iulie 1831 se revine cu un nou termen pentru deschiderea spitalului (ordinul generalului Mircovici, vicepresedintele Divanului);

•  tot în iulie 1831 I. Czihak cere inspectorului general suma de 5.430 lei pentru plata comenzii de medicamente;

•  la 13 august 1831 gasim adresa doctorului I. Czihak prin care se solicita banii necesari repararii celor 8 camere ale hanului lui Pertache Sturza, care urmeaza a deveni spital militar.

•  adresa de la 1 septembrie 1831 cu "lucrurile spitalului" primite de la batalionul al doilea (camasi 120, scufii de postav 40, coltuni de lâna 40, papuci 30, halate de postav 65, prosoape etc.);

•  documentul datat 26 octombrie 1831 care atesta deja functionarea spitalului si prin care doctorul I. Czihak, medicul sef al Strajii pamântesti, solicita sume de bani pentru întretinerea spitalului, peste cele prevazute initial, tinând cont de nevoile reale;

•  adresa înaintata mai marelui Strajii pamântesti cu lucrurile necesare spitalului (datata tot 1831) prin care se stabileste : camasi 120, prosoape 10, fete de perna 140, saltele 120, pestelci 5, scufii 120, coltuni 80, vase de tinut apa 80, strachini 80, solnite 80, vase de arama (tigai, ceainice) etc.;

•  numeroase adrese prin care se procura zestrea spitalului, initial prin cumparare de la spitalul militar rusesc din localitate care se desfiinta, ulterior de la batalioanele înfiintate în 1830, sau din viata civila;

•  în decembrie 1831 I. Czihak raporta generalului Mircovici lista bolnavilor tratati în spital pentru a fi înaintata generalului Kiseleff (113 soldati din primul batalion si 8 din batalionul doi);

•  o situatie înaintata de I. Czihak în 29 1832 cuprinde lista cu obiecte cumparate în cursul anului 1831, în mai multe rânduri de la administratia spitalului rusesc.

Din 1847 se dispune prin decret ca personalul medical care încadreaza spitalul militar sa îmbrace uniforma militara, spre a-i lega si mai mult de armata si pentru a se introduce criteriile de organizare ostaseasca în rândurile lui. Faptul se rasfrânge pozitiv asupra activitatii spitalului. Valoarea si disciplina, probitatea morala si profesionala încep sa se impuna ca trasaturi definitorii în corpul medical militar.

În 1849 Spitalul Militar Iasi ajunsese la 100 paturi. Czihak realizeaza o extindere prin înfiintarea unei a doua sectii la Beilic , în casele maiorului Alcaz. Odata cu cresterea numarului de paturi s-a înmultit si personalul medical al spitalului. Începând cu 1849 se numeste la Spitalul Militar Iasi un al doilea medic, post ocupat succesiv de : Anastasie Fatu, D. Roth, E. Tremel si Teodor - Henric Czihak (1854 - 1861).

Dintre chirurgii spitalului au functionat în perioada 1834 -1854: W. Fleck (1834 - 1842), Ludovic Russ, senior (1842 - 1852), Tendel (1853), Fridrich Spiess (1852 - 1854), etc.

Farmacia spitalului a fost asigurata de farmacistul Ganzenberger (1834), apoi de Rambanky (1842 - 1843), urmat de Franz Humpel adus de la Viena (1843), iar la 1853 îl gasim în anale pe farmacistul Turka.

În acelasi timp nu trebuie uitate celelalte atributiuni pe care le-a avut I. Czihak în aceeasi perioada:

•  secretar I al Societatii Medicilor si Naturalistilor din Iasi, al carei fondator este (1830);

•  chirurg mamos al orasului Iasi (pâna în 1840);

•  profesor de istorie naturala la Academia Mihaileana (Cursul de istorie naturala în limba româna editat în 1835).

Manualul apare în 1860 si contine 84 de pagini, în limba româna, cu caracter chirilic. Cuprinde 12 tabele litografice, totalizând 58 figuri explicative. El se numea : "Manual pentru învatatura soldatilor din compania sanitara a oastei moldo-române, cu XII tabele si 58 de figuri, compus din ordinul stabului general, de Czihak Iacob Dr. colonel".

Cu predarea acestui manual (1860) pare a se încheia activitatea lui Czihak ca medic militar în Moldova. Era un om batrân. Se ridicau acum alti oameni, tineri, capabili, energici, care mergeau în pas cu vremea lor. Era timpul lui C. Davila. În noiembrie 1862 paraseste definitiv Moldova si se stabileste la Aschaffenburg.

Se stinge din viata la 29 noiembrie 1888, în vârsta de 88 de ani. Ramân însa vesnice ctitoriile sale: Spitalul Militar din Iasi, Societatea de Medici si Naturalisti din Iasi, Manualul de instructie al soldatilor sanitari, Manualul de istorie naturala de la Academia Mihaileana etc.

I. Czihak ramâne în epoca sa, asa cum afirma mai târziu, savantul Gr. T. Popa "fermentul neastâmparat, elementul de trezire a interesului, stimulatorul generatiei sale în directia stiintifica, spiritul neobosit si de o rara energie, cu o fenomenala putere de stârnire a oamenilor si de organizare a lucrurilor". Ce a facut I. Czihak a fost opera de pionierat în stiinta medicala româneasca.

În 1859 - 1860 îl gasim iarasi pe Teodor Henric Czihak ca sef al serviciului sanitar militar si sef al serviciului sanitar civil. Prima functie o pierde la 1860, când s-au unificat serviciile sanitare militare din ambele principate (si a fost numit Inspector General , C. Davila) ,iar a doua pâna la 1862.

În 1860 - 1861 îl gasim mentionat ca sef al Spitalului Militar Iasi pe maiorul Tremel.

Gustav Otremba s-a nascut la Cracovia (17 martie 1833).

Cea mai importanta actiune a sa în aceasta perioada este reunirea medicilor, farmacistilor si veteranilor din spital si teritoriu într-un cerc stiintific denumit: "Societatea medico-militara din Iasi". Aceasta reprezinta prima societate medico - militara din tara si a luat fiinta la 17 decembrie 1882.

Între 1882 - 1886 cât a fost presedinte a Societatii medico-militare G. Otremba s-au tinut 37 sedinte, activitatea respectiva fiind publicata în "Buletinul Societatii de Medici si Naturalisti" nr. 1 din 1887.

În 1882 este numit Sef al Spitalului Militar din Iasi Generalul Dr. Stefan Corvin.

La propunerea Inspectoratului General sanitar, Ministerul de Razboi aproba înfiintarea în 1892 a unei sectii medico-militare ai carei studenti urmau cursurile Facultatii de Medicina Iasi, completându-si în acelasi timp cunostintele sanitare cu ajutorul ofiterilor medici ai spitalului.

Prima dintre lucrari sale a fost expusa de dr. Vicol si se intitula: "Dare de seama asupra a doua sute de operatii radicale de hernii abdominale", practicate la Spitalul Militar Iasi de dr. Stefan Corvin, care atunci detinea functia de medic de regiment clasa II-a.

Medicii militari din Iasi au salutat cu caldura în 1900 ( la 20 mai înfiintarea de catre ofiterii sanitari din Bucuresti a "Societatii de Stiinte a corpului sanitar militar", care a devenit un centru stiintific pentru toti ofiterii sanitari din tara. La nivelul resedintelor corpurilor de armata, îsi desfasoara activitatea stiintifica cercurile medico-farmaceutice, care în 1910 ia denumirea de "Întruniri ale corpului sanitar militar".

În 1925 se hotaraste noua denumire a Societatii stiintifice a corpului sanitar român si anume: "Societatea stiintifica a corpului sanitar militar român", iar Revista Sanitara Militara devine "Buletinul oficial" al societatii si al filialelor ei în tara.

Intrarea în cel de-al doilea razboi mondial a gasit la Spitalul Militar Iasi un corp de ofiteri medici bine pregatiti. Ca si în prima conflagratie, acestia au plecat la formatiunile medicale de pe front ocupându-se de acte de bravura deosebite pe tarâm profesional.

Spitalul Militar Iasi devine în campania din est, spitalul de zona interioara cel mai apropiat de linia frontului.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu toate greutatile întâmpinate, colectivul de medici al Spitalului Militar Iasi si-a afirmat individualitatea stiintifica fiind apreciati si recunoscuti atât în tara cât si peste hotare.

Din 1948 spitalul functioneaza în actualul perimetru.

A urmat o perioada în care experienta medicilor militari participanti la al doilea razboi mondial s-a îmbinat armonios cu entuziasmul si forta stiintifica a generatiilor urmatoare generând un climat profesional valoros, apreciat ca atare de colegii clinicieni ai universitatii iesene si de pacientii din judetele de arondare.

Sunt multi cei care au cladit prestigiul institutiei noastre în urmatorii 50 de ani, unii trecuti la cele vesnice, altii în viata si prezenti astazi aici alaturi de noi.

Lasând, în mod firesc, generatiilor viitoare aprecierea si evocarea prestigiului lor vom rosti doar numele col. dr. Petre Buzatov si col. farm. Nicolae Oita.

Primul medic-artist, comandant aici o lunga perioada de timp, a ocupat un loc aparte în contemporaneitate, iar al doilea a înfiintat microlaboratorul de microproductie de medicamente, a lasat zeci de brevete de inventie si inovatie, numeroase preparate originale pe care le folosim si astazi si un climat de cercetare stiintifica ce continua si astazi.